Am ajuns in Paris si era pana de curent iar trenurile RER spre oras nu mergeau. Toata lumea a fost directionata spre autobuze. Autobuzele desi erau mari si veneau din 10 in 10 min au devenit neincapatoare. Bineinteles ca s-a dezlantuit haosul. Toata lumea se impingea, se lupta sa intre in autobuz cu trolere imense. La un moment dat a fost necesara interventia securitatii care a dat jos doi oameni pentru ca nu se inchidea usa. Tot drumul pana la Gare de Nord am stat in picioare inghesuit pana la refuz. La Gare de Nord linia 5 era inchisa de ceva timp datorita unei bobine suspecte dar dupa 2 minute au deschis statia. In aceeasi imbulzeala am intrat si in metro dar bine ca am coborat cateva statii mai tarziu pentru ca era aproape imposibil si sa respiri. Te intrebi daca esti inca in Romania, dar nu m-a mirat prea mult pentru ca si parintii mei au trait un eveniment asemanator in lumea "civilizata".
Morala este ca nu cred ca avem nevoie de 50 de ani sa ne schimbam mentalitatea. Bineinteles ca exista diferenta de cultura, dar diferenta majora fata de occident sunt banii. Au bani suficienti de multi sa angajeze personal pentru serviciile publice mai multi decat avem noi. Au bani pentru securitate, curatenie, transport in comun probabil si pentru sanatate.
In Romania trebuie sa minimizam costurile cat putem de mult. De exemplu, la banca BCR Craiova sediul din Valea Rosie nu au casiera iar consilierii de credite trebuie sa faca cu randul la casa. Pe acest motiv (necunoscut de mine) consiliera mea de credite m-a flituit intr-o zi vorbind la telefon din Franta pe motiv ca are alti clienti (de parca eu nu mai eram clientul lor).
Problema in Franta este ca totul poate degenera foarte repede intr-o situatie similara cu ce avem in Romania. Pot sa spun ca din punctul asta de vedere cred ca noi putem sa facem fata mult mai bine la gestionarea haosului pentru ca avem mai multa experienta. Parisul este o metropola cu 2 milioane de locuitori in centru si 10 milioane in periferie cu peste 40 milioane de turisti anual. Haosul aici este amplificat proportional cu aceste numere.
Dar nici nu stiu de ce ma mira acest lucru. Traim intr-o societate bazata pe interesul individual chiar daca acest lucru nu este spus in mod direct. Credeti ca traim intr-o societate in care intoarcem si obrazul celalalt si ne lasam calcati in picioare ?
NB1: John Nash (premiul Nobel pentru Economie in '94) a demonstrat matematic ca o societate bazata pe egoism nu va conduce la haos ci la un punct de echilibru numit Echilibrul Nash (vezi si documentarul BBC "The Trap").
NB2: Ayn Rand prezinta o filozofie asemanatoare numita Obiectivism in romanele "The Fountainhead" si "Atlas Shrugged" in care egoismul rational si incredea in sine sunt virtuti.
duminică, 17 iulie 2011
duminică, 24 aprilie 2011
Paste fericit ... à la Romanica
N-am mai scris de mult pentru ca deobicei scriu despre lucrurile care ma frapeaza. Se pare ca pana la urma entuziasmul de a fi in Paris s-a degradat ca intensitate ca orice lucru pana la urma, oricat de interesant si fascinant este la inceput.
Astazi, in ziua de Paste, am zis si eu sa ma duc la un restaurant romanesc sa mananc niste mancare traditionala sa-mi aduc aminte de casa. Asa am si facut impreuna cu niste prieteni, am mers la restaurantul Doina, situat in buricul Parisului, zona turnul Eiffel.
Cand am intrat, m-a intampinat un om foarte prietenos, care zicea m-a intrebat cati suntem. Eu am zis trei. A, doar trei, pai uite ca aia toti trebuie sa plece. Ok, am zis. Am intrebat de meniu si a spus ca au specialitati de Paste: friptura de miel, drob, pasca. In timp ce-mi expunea meniul vine o ospatarita si-mi da un cot sa ma dau la o parte sa ia niste farfurii. Din acel moment puteam doar sa presupun ce va sa fie, dar am mers pe mana batranului.
Merg in parcul din apropiere, ma pun pe iarba si incep sa citesc "On intelligence" de Jeff Hawkings. O carte destul de interesanta despre eforturile depuse spre a crea o platforma pentru o teorie despre cum functioneaza creierul. Realizez ca am gresit cand am cumparat varianta hard-cover pentru ca am dat banii pe un carton si nu neaparat pe informatie. Dar sa nu deviem de la subiect, pentru ca dupa jumatate de ceas ajung Marius si Alexandra.
Mergem la restaurant si vrem sa intram. Imi dau seama ca cei care trebuiau sa plece de acum o jumatate de ora inca nu plecasera dar ospatarii tot ne incurajau ca o sa plece. Ok am zis, stam si asteptam. Dupa inca jumatate de ora, tocmai cand vroiam sa plecam, o ospatarita blonda (nu aia care-mi daduse coate) ne zice sa ne asezam la masa de afara din dreapta si ne aduce si trei tuiculite si ne spune ca sunt din partea casei ca am asteptat mult.
Comandam: eu, friptura de miel, Marius sarmalute cu mamaliguta, si Alexandra ciorba de vita. Doar atat ? Hai si un antreu ceva... salata de boeuf, drob (doar ca sa ne mai bage ceva la nota), dar noi raspunem din scurt, nu, doar pasca pentru desert.
Cat timp am stat asteptat am vazut tot felul de oameni care vorbeau ca la noi in Romanica. Vine si mancarea intr-un final. Soc ! Friptura de miel este practic friptura de oase de miel. Erau doar niste oase cu grasime pe ele, toate la neglijabilul pret de 20€. Marius avea 3 sarmalute si o lingura de mamaliguta, 15€. Alexandra un bol de cirba care parea destul de ok dar tot zicea ca e putin.
Am mancat si am asteptat sa ne aduca pasca. Nimic. Erau concentrati sa vada cum sa faca sa-i bage si pe unii care asteptau afara cu copii mici, care asteptau saracii de cand am venit si noi. Am inteles, erau foarte ocupati, dar nici dupa ce ceri in mod expres de inca doua ori sa ti se aduca ceva tot nu ti se aduce pai aici e nesimtire.
Ni s-a pus pata si ne-am ridicat de la masa asa inca flamanzi cum eram. Aa, vreti sa platiti? Nu, am fi vrut pasca aia dar daca nu ne-o aduce nimeni... Ma rog, nota va rugam. Ce ati avut ? Asa, asa, 55€ hai 50 treaca de la mine, mai luati un suculet ceva, he he. Am intins banii si am zis "Data viitoare sa scrieti in meniu: Friptura de oase de miel". Pai trebuia sa-mi spuneti mie de la inceput (zice mosu). "Acum... bine, ma rog"... discutia continua pe acelasi ton si imi intinde niste oua vopsite. Eu zic ca n-am ce face cu ele. Atunci el comanda la bucatarie sa-mi dea la pachet o friptura ca lumea. Marius se cearta si el cu mosu si-i spune ca nu are cum sa faca 50 euro doar daca ar fi pus si tuiculitele la 4 euro. Mosu cand vede ca nu o scoate la bun sfarsit cu noi, fara scandal, scoate 10 euro si imi da pachetelul. Plecam dezgustati dar intr-un fel incantati ca nu ne-am luat teapa in final.
Nu se poate asa ceva. Am citit pe internet ca restaurantul asta e din '84 infiintat si au trecut foarte multe personalitati. A ajuns bataie de joc, sau este asa doar pentru concetateni si non-celebritati ? Ma gandeam ca dupa atata timp petrecut in strainatate, ti se schimba putin mentalitatea, vrei sa ajungi la alte standarde, mai ales cand servesti oameni. Si cand te mai gandesti ca in Romania peste 60% din forta de munca se afla in domeniul serviciilor.
Nu am vrut sa ne tiganim si sa facem scandal... si apoi sa ajungem la troc in schimbul tacerii... este innaceptabil (dar se pare ca nu este sfarsitul tacerii). Singurul mod in care ne putem maturiza mentalitatea este daca incetam sa mai acceptam orice mizerie. Daca avem asteptari mari, nu vom fi mai fericiti cu siguranta (vezi paradoxul alegerii B. Schwartz din postul anterior) dar cel putin poate reusim sa schimbam ceva.
De obicei primesti ceea ce meriti... dar as vrea sa ma opresc aici si sa va urez un Paste fericit, acasa, in familie, pentru ca asta este cel mai important lucru din toata lumea asta si poate ca eu o stiu cel mai bine acum.
Hristos a inviat !
Astazi, in ziua de Paste, am zis si eu sa ma duc la un restaurant romanesc sa mananc niste mancare traditionala sa-mi aduc aminte de casa. Asa am si facut impreuna cu niste prieteni, am mers la restaurantul Doina, situat in buricul Parisului, zona turnul Eiffel.
Cand am intrat, m-a intampinat un om foarte prietenos, care zicea m-a intrebat cati suntem. Eu am zis trei. A, doar trei, pai uite ca aia toti trebuie sa plece. Ok, am zis. Am intrebat de meniu si a spus ca au specialitati de Paste: friptura de miel, drob, pasca. In timp ce-mi expunea meniul vine o ospatarita si-mi da un cot sa ma dau la o parte sa ia niste farfurii. Din acel moment puteam doar sa presupun ce va sa fie, dar am mers pe mana batranului.
Merg in parcul din apropiere, ma pun pe iarba si incep sa citesc "On intelligence" de Jeff Hawkings. O carte destul de interesanta despre eforturile depuse spre a crea o platforma pentru o teorie despre cum functioneaza creierul. Realizez ca am gresit cand am cumparat varianta hard-cover pentru ca am dat banii pe un carton si nu neaparat pe informatie. Dar sa nu deviem de la subiect, pentru ca dupa jumatate de ceas ajung Marius si Alexandra.
Mergem la restaurant si vrem sa intram. Imi dau seama ca cei care trebuiau sa plece de acum o jumatate de ora inca nu plecasera dar ospatarii tot ne incurajau ca o sa plece. Ok am zis, stam si asteptam. Dupa inca jumatate de ora, tocmai cand vroiam sa plecam, o ospatarita blonda (nu aia care-mi daduse coate) ne zice sa ne asezam la masa de afara din dreapta si ne aduce si trei tuiculite si ne spune ca sunt din partea casei ca am asteptat mult.
Comandam: eu, friptura de miel, Marius sarmalute cu mamaliguta, si Alexandra ciorba de vita. Doar atat ? Hai si un antreu ceva... salata de boeuf, drob (doar ca sa ne mai bage ceva la nota), dar noi raspunem din scurt, nu, doar pasca pentru desert.
Cat timp am stat asteptat am vazut tot felul de oameni care vorbeau ca la noi in Romanica. Vine si mancarea intr-un final. Soc ! Friptura de miel este practic friptura de oase de miel. Erau doar niste oase cu grasime pe ele, toate la neglijabilul pret de 20€. Marius avea 3 sarmalute si o lingura de mamaliguta, 15€. Alexandra un bol de cirba care parea destul de ok dar tot zicea ca e putin.
Am mancat si am asteptat sa ne aduca pasca. Nimic. Erau concentrati sa vada cum sa faca sa-i bage si pe unii care asteptau afara cu copii mici, care asteptau saracii de cand am venit si noi. Am inteles, erau foarte ocupati, dar nici dupa ce ceri in mod expres de inca doua ori sa ti se aduca ceva tot nu ti se aduce pai aici e nesimtire.
Ni s-a pus pata si ne-am ridicat de la masa asa inca flamanzi cum eram. Aa, vreti sa platiti? Nu, am fi vrut pasca aia dar daca nu ne-o aduce nimeni... Ma rog, nota va rugam. Ce ati avut ? Asa, asa, 55€ hai 50 treaca de la mine, mai luati un suculet ceva, he he. Am intins banii si am zis "Data viitoare sa scrieti in meniu: Friptura de oase de miel". Pai trebuia sa-mi spuneti mie de la inceput (zice mosu). "Acum... bine, ma rog"... discutia continua pe acelasi ton si imi intinde niste oua vopsite. Eu zic ca n-am ce face cu ele. Atunci el comanda la bucatarie sa-mi dea la pachet o friptura ca lumea. Marius se cearta si el cu mosu si-i spune ca nu are cum sa faca 50 euro doar daca ar fi pus si tuiculitele la 4 euro. Mosu cand vede ca nu o scoate la bun sfarsit cu noi, fara scandal, scoate 10 euro si imi da pachetelul. Plecam dezgustati dar intr-un fel incantati ca nu ne-am luat teapa in final.
Nu se poate asa ceva. Am citit pe internet ca restaurantul asta e din '84 infiintat si au trecut foarte multe personalitati. A ajuns bataie de joc, sau este asa doar pentru concetateni si non-celebritati ? Ma gandeam ca dupa atata timp petrecut in strainatate, ti se schimba putin mentalitatea, vrei sa ajungi la alte standarde, mai ales cand servesti oameni. Si cand te mai gandesti ca in Romania peste 60% din forta de munca se afla in domeniul serviciilor.
Nu am vrut sa ne tiganim si sa facem scandal... si apoi sa ajungem la troc in schimbul tacerii... este innaceptabil (dar se pare ca nu este sfarsitul tacerii). Singurul mod in care ne putem maturiza mentalitatea este daca incetam sa mai acceptam orice mizerie. Daca avem asteptari mari, nu vom fi mai fericiti cu siguranta (vezi paradoxul alegerii B. Schwartz din postul anterior) dar cel putin poate reusim sa schimbam ceva.
De obicei primesti ceea ce meriti... dar as vrea sa ma opresc aici si sa va urez un Paste fericit, acasa, in familie, pentru ca asta este cel mai important lucru din toata lumea asta si poate ca eu o stiu cel mai bine acum.
“Mărturisesc că am considerat odinioară ca o ruşine faptul de a aparţine unei naţii oarecare, unei colectivităţi de învinşi, asupra originii căreia nu-mi era îngăduită nici o iluzie. Credeam – şi poate că nu mă înşelam – că noi ne tragem din drojdia barbarilor, din resturile marilor năvăliri, din acele hoarde care, ostenind să-şi continue drumul spre Apus, s-au aşezat de-a lungul Carpaţilor şi Dunării, căutându-şi un culcuş ca să vegeteze – masă de dezertori la graniţele Imperiului Roman, vulg mizerabil spoit cu un pic de latinitate”. Emil Cioran
Hristos a inviat !
joi, 3 februarie 2011
Comparatie preturi Paris vs. Craiova
M-am gandit sa fac un fel de studiu comparativ al preturilor din Paris versus Craiova. Asa ca am intocmit un document pe Google Docs pentru putea impartasi rezultatele cu voi. Deocamdata nu am date pentru Craiova dar daca cineva este interesat sa participe la studiu ii voi da drept de editare.
Dupa 6 luni va voi prezenta raportul. Voi incerca sa aflu si cam care sunt salariile lor pe aici, cam care este puterea de cumparare, chiria la locuinte, cati bani efectiv le mai raman si ce pot face cu ei in timpul liber.
Dupa 6 luni va voi prezenta raportul. Voi incerca sa aflu si cam care sunt salariile lor pe aici, cam care este puterea de cumparare, chiria la locuinte, cati bani efectiv le mai raman si ce pot face cu ei in timpul liber.
duminică, 9 ianuarie 2011
Cu mintea haihui intre Paris si Craiova
Prima reactie pe care am avut-o cand m-am intors in tara de sarbatori a fost una de revolta. Vroiam sa fac 1000 de reclamatii la primarie, la administratorul blocului... despre tot felul de inconveniente, nedreptati. Aveam cumva impresia ca pot schimba ceva dar ma inselam. Acest entuziasm protestant a fost innabusit incet, incet, pana cand am ajuns in faza de acceptare. Incepi sa intelegi asta dupa ce stai doua ore la Registrul Comertului ca un functionar sa-ti completeze niste formulare TIP in conditiile in care ai intrat cu programare si nu ai stat la coada.
Exista un fel de delasare generala in Romania. Functionam pe principiul "Las-o ma ca merge asa!". Ma intreb totusi care este cauza pentru care suntem in aceasta stare ? Potential avem: frumosi suntem, muncitori. Avem cele mai mari impozite pe salarii din UE iar preturile sunt relativ la fel pentru ca majoritatea produselor sunt din import. Am vazut si prin piata... cartofi din Spania, ceapa din Grecia... dar produse ROMANESTI NU AVEM ??? Mai e o mamaie la coltul pietii care inca mai vinde produse din gradina...
Suntem o societate de consum care dicteaza cum arata piata noastra. Asta cumparam asta avem. Pentru a se schimba ceva totusi aici trebuie sustinuti producatorii din Romania ca sa avem de ales. Dar paradoxul alegerii lui Schwartz spune ca cu cat mai multe variante ai cu atat mai mizerabil si nefericit vei fi! Urmariti aceasta prezentare (e in engleza dar are subtitrare).
In ziua de azi nu mai este nimic 100% natural si trebuie sa acceptam asta. Nici daca te-ai izola undeva pe creasta unui munte chiar si acolo te-ar ajunge E-urile intr-un fel sau altul. De exemplu o ploaie acida ti-ar putea afecta legumele pe care le mananci sau capiroara pe care ai mancat-o mancase la randul ei niste iarba stropita cu pesticide... si uite asa ajungi si tu sa te imbolnavesti si sa cobori de pe munte si sa mergi la farmacie. Nimeni si nimic nu este independent. Cu totii traim acum si aici, in prezent si daca vrem sa facem ceva sa ne fie mai bine trebuie sa ne schimbam cu totii mentalitatea, sa constientizam unele lucruri si sa luam masuri.
Se spune ca "ce nu te omoara te intareste", dar de ce sa risti? E adevarat, traim cu aceste chimicale si trebuie sa ne adaptam la ele. Si virusii sunt intr-o continua evolutie si incep sa devina din ce in ce mai periculosi si mai rezistenti la medicamentele existente. Medicii trebuie sa fie cu un pas in fata lor dar pana acum nimeni nu poate anticipa cum se va muta un virus sa evite medicamentul. Cert este ca se muteaza si devin din ce in ce mai puternici pentru ca odata cu medicamentul le dam si "solutia" cum sa-l evite. Totul este interconectat. Nu exista nici o modalitate de impotrivire.
Cred ca am deviat suficient de la subiect ca acum sa nu ma mai pot intoarce la el. In prezent sunt din nou la Paris, stau la un hotel la 15 minute de Ubisoft si lucrez mult peste program. Mai multe in urmatorul post ;)
PS: Parafrazand o replica din Orient Express (sper sa-mi fi adus aminte corect):
"- Ai fost mai fericit la Paris sau in tara ?
- Mai fericit cred ca am fost pe drum inspre Paris pentru ca aveam vise, sperante... si pe drum inapoi in Romania pentru ca mi-era dor..."
PS2: Tineti totusi cont ca drumul cu trenul dura cam patru zile... pe cand cel cu avionul este doar de trei ore. Trenul Orient Express inca mai circula ca tren de lux. Un bilet costa peste intre 1,500€ si 5,000€. Inca mai opreste si prin Romania la Sinaia in drumul lui de la Istambul spre Paris (Istambul-Paris costa 3,460€).
Exista un fel de delasare generala in Romania. Functionam pe principiul "Las-o ma ca merge asa!". Ma intreb totusi care este cauza pentru care suntem in aceasta stare ? Potential avem: frumosi suntem, muncitori. Avem cele mai mari impozite pe salarii din UE iar preturile sunt relativ la fel pentru ca majoritatea produselor sunt din import. Am vazut si prin piata... cartofi din Spania, ceapa din Grecia... dar produse ROMANESTI NU AVEM ??? Mai e o mamaie la coltul pietii care inca mai vinde produse din gradina...
Suntem o societate de consum care dicteaza cum arata piata noastra. Asta cumparam asta avem. Pentru a se schimba ceva totusi aici trebuie sustinuti producatorii din Romania ca sa avem de ales. Dar paradoxul alegerii lui Schwartz spune ca cu cat mai multe variante ai cu atat mai mizerabil si nefericit vei fi! Urmariti aceasta prezentare (e in engleza dar are subtitrare).
In ziua de azi nu mai este nimic 100% natural si trebuie sa acceptam asta. Nici daca te-ai izola undeva pe creasta unui munte chiar si acolo te-ar ajunge E-urile intr-un fel sau altul. De exemplu o ploaie acida ti-ar putea afecta legumele pe care le mananci sau capiroara pe care ai mancat-o mancase la randul ei niste iarba stropita cu pesticide... si uite asa ajungi si tu sa te imbolnavesti si sa cobori de pe munte si sa mergi la farmacie. Nimeni si nimic nu este independent. Cu totii traim acum si aici, in prezent si daca vrem sa facem ceva sa ne fie mai bine trebuie sa ne schimbam cu totii mentalitatea, sa constientizam unele lucruri si sa luam masuri.
Se spune ca "ce nu te omoara te intareste", dar de ce sa risti? E adevarat, traim cu aceste chimicale si trebuie sa ne adaptam la ele. Si virusii sunt intr-o continua evolutie si incep sa devina din ce in ce mai periculosi si mai rezistenti la medicamentele existente. Medicii trebuie sa fie cu un pas in fata lor dar pana acum nimeni nu poate anticipa cum se va muta un virus sa evite medicamentul. Cert este ca se muteaza si devin din ce in ce mai puternici pentru ca odata cu medicamentul le dam si "solutia" cum sa-l evite. Totul este interconectat. Nu exista nici o modalitate de impotrivire.
Cred ca am deviat suficient de la subiect ca acum sa nu ma mai pot intoarce la el. In prezent sunt din nou la Paris, stau la un hotel la 15 minute de Ubisoft si lucrez mult peste program. Mai multe in urmatorul post ;)
PS: Parafrazand o replica din Orient Express (sper sa-mi fi adus aminte corect):
"- Ai fost mai fericit la Paris sau in tara ?
- Mai fericit cred ca am fost pe drum inspre Paris pentru ca aveam vise, sperante... si pe drum inapoi in Romania pentru ca mi-era dor..."
PS2: Tineti totusi cont ca drumul cu trenul dura cam patru zile... pe cand cel cu avionul este doar de trei ore. Trenul Orient Express inca mai circula ca tren de lux. Un bilet costa peste intre 1,500€ si 5,000€. Inca mai opreste si prin Romania la Sinaia in drumul lui de la Istambul spre Paris (Istambul-Paris costa 3,460€).
sâmbătă, 11 decembrie 2010
Ultima zi la Paris
A trecut luna de training la Ubisoft Paris. Inca nu am primit oferta pentru urmatoarele 6 luni (incepand din Ianuarie) dar sper sa fie in aceleasi conditii (cazare + diurna).
Cat timp am stat stat aici am mai vizitat catacombele Parisului. Sunt 2 km de parcurs printre oseminte de barbati, femei si copii, temperatura 14°C, maxim 150 de vizitatori simultan.
Am mai vizitat si muzeul Orsay. Era interzis sa faci poze dar am reusit sa fac una, cu ceasul imens (a fost gara inainte).
Pentru ca era prima duminica din luna, intrarea a fost gratuita. Am luat totusi un ghid audio pentru ca am vrut sa inteleg ceva din picturile expuse. Am aflat ca de exemplu, van Gogh si-a pictat autoportretul de 37 de ori si chiar el recunostea ca este imposibil sa te cunosti pe tine insuti.
Am plecat de aici cu idea ca orice expresie realista a unui obiect il denatureaza. Deaceea picturile sunt atat de apreciate chiar si acum in ciuda faptului ca fotografia este foarte avansata tehnologic. Intr-adevar, unele fotografii transmit si sunt mai usor digerabile... dar nu au aceeasi putere ca o pictura, care doar sugereaza.
Naturaletea si simplitatea unor picturi cu tarani la seceris in lanurile de grau m-au facut sa-mi fie dor de tara... dar ce sa mai vorbim, maine ma urc in avion si in 3 ore am ajuns!
Cat timp am stat stat aici am mai vizitat catacombele Parisului. Sunt 2 km de parcurs printre oseminte de barbati, femei si copii, temperatura 14°C, maxim 150 de vizitatori simultan.
Am mai vizitat si muzeul Orsay. Era interzis sa faci poze dar am reusit sa fac una, cu ceasul imens (a fost gara inainte).
Pentru ca era prima duminica din luna, intrarea a fost gratuita. Am luat totusi un ghid audio pentru ca am vrut sa inteleg ceva din picturile expuse. Am aflat ca de exemplu, van Gogh si-a pictat autoportretul de 37 de ori si chiar el recunostea ca este imposibil sa te cunosti pe tine insuti.
Am plecat de aici cu idea ca orice expresie realista a unui obiect il denatureaza. Deaceea picturile sunt atat de apreciate chiar si acum in ciuda faptului ca fotografia este foarte avansata tehnologic. Intr-adevar, unele fotografii transmit si sunt mai usor digerabile... dar nu au aceeasi putere ca o pictura, care doar sugereaza.
Naturaletea si simplitatea unor picturi cu tarani la seceris in lanurile de grau m-au facut sa-mi fie dor de tara... dar ce sa mai vorbim, maine ma urc in avion si in 3 ore am ajuns!
duminică, 5 decembrie 2010
Hotelul Invalizilor
Duminica trecuta am fost la Muzeul Armatei (sau Hotelul Invalizilor).
Am inceput cu un salon cu armuri si arme de regi, armuri de turci, katane japoneze, sabii, pusti si tunuri imense. Am vazut cum au evoluat armele in functie de necesitati dar si dupa tehnologiile existente.
In galeria destinata primului razboi mondial am vazut cum au evoluat armele, de la razboiul pe camp deschis, la cel de transee.
Am gasit o caricatura in care Emile Zola este invinuit de antisemitism, manjind cu "CACA INTERNATIONAL" harta Frantei si cel mai raspandit poster de recrutare din America cu Uncle Sam.
Sectiunea cu cel de-al doilea razboi mondial imi era mai familiara. Nu ca as fi trait atunci ci ca am jucat jocuri destul de imersive din acea perioada: Commandos 2, Call Of Duty 2 si 5, Silent Hunter 5 (pot sa ma mandresc ca am lucrat la el). Am putut recunoaste cu usurinta masina Enigma (dispozitivul de transmisie de informatii criptate), si arme ca: MP40 (pistolul mitraliera german), PPSh (mitraliera sovietica, usoara si periculoasa), Thomson (americana, usoara), BAR (americana, grea, de distanta), mortare si mine subacvatice.
Ce cred ca a fost oribil in cel de-al II-lea razboi mondial au fost bombele, raidurile aeriene si decimarea populatiei civile.
Va las sa cantariti urmatoarele statistici ale tragediei internationale si sa vedeti ce pret a platit Romania pentru a-si apara granitele. Noi traim acum datorita celor care au murit atunci. Sa ne bucuram de Romania asa cum este ea si sa o facem mai buna, pentru ca este tara noastra! Traiasca Romania!
Si nu pot sa nu-mi amintesc de filozoful Petre Tutea, care pe patul de spital, scos din inchisorile comuniste a zis: "Pai daca acum m-ati scoate afara si m-ati pune la zid pentru poporul roman, strig: EXCELSIOR!".
This picture of us. P. by max richter
Am inceput cu un salon cu armuri si arme de regi, armuri de turci, katane japoneze, sabii, pusti si tunuri imense. Am vazut cum au evoluat armele in functie de necesitati dar si dupa tehnologiile existente.
 |  |  | |
 |  |  |
In galeria destinata primului razboi mondial am vazut cum au evoluat armele, de la razboiul pe camp deschis, la cel de transee.
 |  |  |
Am gasit o caricatura in care Emile Zola este invinuit de antisemitism, manjind cu "CACA INTERNATIONAL" harta Frantei si cel mai raspandit poster de recrutare din America cu Uncle Sam.
 |  |
Sectiunea cu cel de-al doilea razboi mondial imi era mai familiara. Nu ca as fi trait atunci ci ca am jucat jocuri destul de imersive din acea perioada: Commandos 2, Call Of Duty 2 si 5, Silent Hunter 5 (pot sa ma mandresc ca am lucrat la el). Am putut recunoaste cu usurinta masina Enigma (dispozitivul de transmisie de informatii criptate), si arme ca: MP40 (pistolul mitraliera german), PPSh (mitraliera sovietica, usoara si periculoasa), Thomson (americana, usoara), BAR (americana, grea, de distanta), mortare si mine subacvatice.
 |  |  |
 |  |  |  |
Ce cred ca a fost oribil in cel de-al II-lea razboi mondial au fost bombele, raidurile aeriene si decimarea populatiei civile.
Va las sa cantariti urmatoarele statistici ale tragediei internationale si sa vedeti ce pret a platit Romania pentru a-si apara granitele. Noi traim acum datorita celor care au murit atunci. Sa ne bucuram de Romania asa cum este ea si sa o facem mai buna, pentru ca este tara noastra! Traiasca Romania!
| Tara | Militari | Civili | Total |
|---|---|---|---|
| URSS | 12 milioane | 17 milioane | 29 milioane |
| Polonia | 597,000 | 5.86 milioane | 6.27 milioane |
| Germania | 3.25 milioane | 2.44 milioane | 5.69 milioane |
| Iugoslavia | 305,000 | 1.35 milioane | 1.66 milioane |
| Romania | 450,000 | 465,000 | 915,000 |
| Ungaria | 200,000 | 600,000 | 800,000 |
| Franta | 245,000 | 350,000 | 595,000 |
| Italia | 380,000 | 153,000 | 533,000 |
| Anglia | 403,000 | 92,700 | 495,000 |
| SUA | 407,000 | 6,000 | 413,000 |
| Cehoslovacia | 7,000 | 315,000 | 322,000 |
| Olanda | 13,700 | 236,000 | 249,000 |
| Grecia | 19,000 | 140,000 | 159,000 |
| Belgia | 76,000 | 23,000 | 99,000 |
Si nu pot sa nu-mi amintesc de filozoful Petre Tutea, care pe patul de spital, scos din inchisorile comuniste a zis: "Pai daca acum m-ati scoate afara si m-ati pune la zid pentru poporul roman, strig: EXCELSIOR!".
This picture of us. P. by max richter
marți, 30 noiembrie 2010
Muzeul Louvre
Sambata trecuta am fost la Muzeul Louvre.
Am mers cu metroul pana acolo si am coborat chiar sub Louvre unde am intrat fara sa stam prea mult la coada (afara cred ca stateam mai mult). Practic aceste cozi se fac din cauza filtrelor de securitate ca trebuie sa-ti scaneze ghizdanul/poseta sa nu ai vreo arma ceva. La bilete nu era coada si eu am intrat din nou gratis in ciuda lui Marius care a trebuit sa dea vreo 9€ cred. Asa ar fi aratat coada daca am fi ajuns mai tarziu.
Louvre-ul este impartit in trei mari pavilioane: Sully, Richelieu si Denon, denumiri date dupa numele unor oameni celebrii din istoria Frantei (pana si scarile aveau cate un nume).
Noi am intrat pe la Sully si am vazut mai intai expozitia egipteana. A fost chiar impresionant cand am intrat pentru prima oara si am vazut statui cu zei, mumii si inscriptii de mai bine de acum 4000 de ani (cele mai vechi vestigii datau de prin 4000 iHr). Erau destul de avansati pentru vremea lor; am vazut instrumente de masura (rigle, balante), scribi si tehnologii de mumificare. Mumificau chiar si animale care probabil le considerau sacre (zeii lor cei mai importanti erau reprezentati avand capete de animale). Am vazut pisici, pasari, si chiar si un crocodil.
Civilizatia egiptenilor este o civilizatiile antica si se poate sa fi influentat chiar si pe yogini (sau vedici) prin forme primitive ale pozitiei de yoga. Multe statui erau in pozitia in care sta urmatorul scrib. Dar totodata se se poate ca sculptorul sa fi fost mai lenes, si a ales sa faca o sculptura mai monolitica, fara picioare.
Pe urma am intrat in salonul roman si grec. Multe sculpturi bine inteles, bijuterii de aur, armuri si areme, ceramica regala si multe obiecte care exprimau opulenta regala. Noi zicem ca acum este o mare discrepanta intre bogati si saraci, dar pe vremea aceea cum credeti ca era ? O statistica spune ca in 1820 75% din populatie traia sub un dolar pe zi, pe cand in 2001 era 20%. Singura diferenta este ca acum suntem 6 miliarde si suntem constienti de acei 1 miliard de saraci. Dar proportia chiar s-a imbunatatit si cred ca mergem in directia buna. Singura problema este ca populatia creste necontrolat si consumam resursele planetei mai repede decat se pot regenera.
Am ajuns si in camerele lui Napoleon. Nu am reusit sa prind toata masa regala intr-o singura poza asa ca am facut un filmulet.
Pe urma am intrat in saloanele cu picturi. La Gioconda era o coada imensa. Am reusit sa fac doar o poza de la distanta. "Incoronarea lui Napoleon si a imparatesei Josefina", o pictura imensa 10m x 6m (Napoleon s-a incoronat pe sine insusi) si "Libertatea conduce poporul" sunt alte picturi celebre care mi-au atras atentia.
Am finalizat cu obiecte din Africa si Mexic.
La ultimul etaj erau niste spectacole teaser din categoria teatrului modern.
Am mers cu metroul pana acolo si am coborat chiar sub Louvre unde am intrat fara sa stam prea mult la coada (afara cred ca stateam mai mult). Practic aceste cozi se fac din cauza filtrelor de securitate ca trebuie sa-ti scaneze ghizdanul/poseta sa nu ai vreo arma ceva. La bilete nu era coada si eu am intrat din nou gratis in ciuda lui Marius care a trebuit sa dea vreo 9€ cred. Asa ar fi aratat coada daca am fi ajuns mai tarziu.
Louvre-ul este impartit in trei mari pavilioane: Sully, Richelieu si Denon, denumiri date dupa numele unor oameni celebrii din istoria Frantei (pana si scarile aveau cate un nume).
Noi am intrat pe la Sully si am vazut mai intai expozitia egipteana. A fost chiar impresionant cand am intrat pentru prima oara si am vazut statui cu zei, mumii si inscriptii de mai bine de acum 4000 de ani (cele mai vechi vestigii datau de prin 4000 iHr). Erau destul de avansati pentru vremea lor; am vazut instrumente de masura (rigle, balante), scribi si tehnologii de mumificare. Mumificau chiar si animale care probabil le considerau sacre (zeii lor cei mai importanti erau reprezentati avand capete de animale). Am vazut pisici, pasari, si chiar si un crocodil.
Civilizatia egiptenilor este o civilizatiile antica si se poate sa fi influentat chiar si pe yogini (sau vedici) prin forme primitive ale pozitiei de yoga. Multe statui erau in pozitia in care sta urmatorul scrib. Dar totodata se se poate ca sculptorul sa fi fost mai lenes, si a ales sa faca o sculptura mai monolitica, fara picioare.
Pe urma am intrat in salonul roman si grec. Multe sculpturi bine inteles, bijuterii de aur, armuri si areme, ceramica regala si multe obiecte care exprimau opulenta regala. Noi zicem ca acum este o mare discrepanta intre bogati si saraci, dar pe vremea aceea cum credeti ca era ? O statistica spune ca in 1820 75% din populatie traia sub un dolar pe zi, pe cand in 2001 era 20%. Singura diferenta este ca acum suntem 6 miliarde si suntem constienti de acei 1 miliard de saraci. Dar proportia chiar s-a imbunatatit si cred ca mergem in directia buna. Singura problema este ca populatia creste necontrolat si consumam resursele planetei mai repede decat se pot regenera.
 |  |  |
Am ajuns si in camerele lui Napoleon. Nu am reusit sa prind toata masa regala intr-o singura poza asa ca am facut un filmulet.
Pe urma am intrat in saloanele cu picturi. La Gioconda era o coada imensa. Am reusit sa fac doar o poza de la distanta. "Incoronarea lui Napoleon si a imparatesei Josefina", o pictura imensa 10m x 6m (Napoleon s-a incoronat pe sine insusi) si "Libertatea conduce poporul" sunt alte picturi celebre care mi-au atras atentia.
 |  |  |
Am finalizat cu obiecte din Africa si Mexic.
 |  |  |
 |  |  |
La ultimul etaj erau niste spectacole teaser din categoria teatrului modern.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)